Tipurile de Soluri din Romania: Ghid Complet
O prezentare detaliata a resurselor pedologice nationale, de la campii la crestele muntilor.
1. Cunoasterea si cercetarea solurilor
Primele observatii cu caracter stiintific asupra unor soluri din tara sunt consemnate de Ion Ionescu de la Brad in monografiile asupra fostelor judete Dorohoi (1866), Mehedinti (1869) si Putna (1869).
Cercetarile organizate asupra solurilor tarii au inceput in 1906, odata cu infiintarea Institutului Geologic al Romaniei, in cadrul sectiei de pedologie condusa de Gh. Munteanu-Murgoci, fondatorul pedologiei moderne romanesti. Impreuna cu colaboratorii sai, P. Enculescu si Em. Protopopescu-Pache, a intocmit prima harta a solurilor tarii, publicata in 1911, la scara 1: 2 500 000.
2. Factorii pedogenetici naturali
Formarea si evolutia numeroaselor categorii de soluri se explica prin variabilitatea spatiala si cea temporala a factorilor pedogenetici naturali. Actiunea fiecarui factor nu este izolata, ci se combina pentru a explica diversitatea solurilor.
- Factorul litologic: Compozitia chimico-mineralogica si gradul de consolidare a rocilor.
- Factorul climatic: Regleaza intensitatea alterarii mineralelor (arida in stepa, umeda in munti).
- Factorul biologic: Vegetatia de stepa vs. cea forestiera influenteaza acumularea de humus.
- Relieful: Determina grosimea scoartei de alterare prin inclinarea versantilor.
- Apa & Timpul: Influenteaza procesele hidromorfe si gradul de maturitate a solului.
3. Clasificarea solurilor
Sistemul roman de clasificare cuprinde unitati taxonomice precum clasa, tipul, subtipul, varietatea, familia, specia texturala si varianta.
Clasa de sol
Totalitatea solurilor cu un orizont pedogenetic esential diagnostic.
Tipul de sol
Separa grupe de soluri in cadrul clasei prin elemente de diagnostic specifice.
4. Caracterizarea principalelor soluri
4.1. Clasa Molisoluri
Sunt cele mai raspandite soluri din Romania (Campia Romana, Dobrogea, Campia Moldovei). Cuprind cernoziomurile, fiind soluri tinere, fertile, cu apa freatica la adancimi mari (peste 5-10m).
4.2. Clasa Argiluvisolurilor
Domina in zona dealurilor subcarpatice si in podisurile de la exteriorul Carpatilor. Include solul brun-roscat si solul brun luvic, fiind soluri de culoare deschisa cu potential de fertilitate moderat.
4.3. Clasa Cambisoluri
Caracteristice reliefului recent in Carpati si Subcarpati. Cuprind solul brun mezobazic si solul rosu (terra rosa).
4.4 - 4.5. Spodosoluri si Umbrisoluri
Specifice zonelor montane inalte (peste 1500m), dominate de podzoluri si soluri brun acide. Dezvoltate in conditii de relief montan fragmentat.
4.6. Clasa Solurilor Hidromorfe
Formate sub influenta excesului de umiditate de lunga durata (lacovisti, soluri gleice). Esentiale pentru zonele de lunca.
4.7 - 4.9. Soluri Speciale si Neevoluate
Include solurile halomorfe (saraturoase), vertisolurile (argiloase, care crapa la seceta) si solurile neevoluate de tip litosol sau psamosol (pe nisipuri).
4.10. Clasa Histosoluri (Soluri Organice)
Soluri neminerale cu orizont turbos dezvoltat (peste 50cm). Apar in Delta Dunarii si depresiuni montane inalte.