1.Cunoasterea si cercetarea solurilor
Primele observatii cu character stiitific asupra unor soluri din tara sunt consemnate de Ion Ionescu de la Brad in monografiile asupra fostelor judete Dorehoi (1866), Mehedinti (1869) si Putna (1869).
Cercetarile organizate asupra solurilor tarii au inceput in 1906, odata cu infiintarea Institutului geologic al Romaniei, in cadrul sectiei d pedologie condusa de Gh. Munteanu-Murgoci, fondatorul pedologiei moderne romansti. Impreuna cu colaboratorii sai, P. Enculescu si Em. Protopopescu-Pache, a intocmit prima harta a solurilor tarii, care a fost publicata in 1911, la scara 1: 2 500 000. Aceasta harta si lucrarea Zonele naturale de soluri din Romania de GH. Munteanu-Murgoci (1911) concretozeaza primele realizari importante ale pedologiei ramanesti.
Pedologii romani au colaborat de asemenea la alcatuirea hartii solurilor Europei, sau a hartii solurilor lumii (N. Cernescu, N. Florea) si a hartii solurilor afectate de salinizare din Europa (N. Florea, I. Munteanu).
2.Factorii pedognetici naturali
Formarea si evolutia numroaselor categorii de soluri se xplica prin variabilitatea spatiala si cea temporala a factorilor pedogenetici naturali. Desi foarte dificila, analiza sepaerata a influentei fiecarui factor in procesul de solificare este totusi utila, cel putin pentru sublinierea particularitatilor acestei influente. In realitate insa, actiunea fiecariu factor pedogenetic nu este izolata, ci se combina cu a celorlalti, iar modul diferit de combinare locala sau regionala explica diversitatea solurilor formate.
Factorul litologic intervine in desfasurarea proceselor pedogenetice si in proprietatile solurilor, indeosebi prin compozitia chimico-mineralogica, gradul de consolidare si alcatuirea granulometrica a rocilor, foarte variate pe teritoriul Romaniei.
Factorul climatic intervine in procesul pedogenetic inca din primele faze ale acestuia si actioneaza diferit in cadrul diverselor regiuni ale tarii. Astfel, clima regiunilor de stepa si de silvostepa relativ arida nu permite o alterare intense a mineralelor primare , din care cauza rezulta putine substante minerale argiloase secundare.
Clima regiunilor de campie si colinare, cu paduri de foioase , relative umeda, permite o alterare mai intense a rocilor si mineralelor primare, process din care rezulta cantitati inseminate de argila secundara, sescvioxizi si silice.
Climatul regiunilo de munte, din ce in ce mai umeda si mai rece pe masura ce altitudinea creste, imprima alte caracteristici procesului pedogenetic in diferitele lui faze de desfasurare. Insolatia puternica din timpul zilei, urmata de o racier puternica in timpul noptii, precum si alternarea repetata a fenomenelor de inghet si dezghet din anumite perioade ale anului, favorizeaza dezagregarea rocilor.
Factorul biologic exercita o influenta pedogenetica, in primul rand cu character zonal, in cadrul marilor formatiuni vegetale din tara. Trebuie mentionat insa ca numeroase alte aspecte locale ar putea fi evidentiate la o analiza mai amanuntita,
Formatiunile vegetale ierboase lasa in sol o cantitate mare de restui organice, care provin fie din partile aeriene ale plantelor, fie –mai ales- din sistemul lor radicular. Atat din cauza continutului mic de substante la descompunere, cat si ca urmare a intensitatii activitati a microorganismelor, in regiunile de stepa si silvostepa are loc o transformare rapida a materiei organice brute, cu formare si acumulare moderata de humus saturat si cu eliberare masiva de baze.
Formatiunile vegetale forestiere dau o cantitate de resturi organice in general mai mica decat cele ierboase, care provine mai ales din frunzele ca cad annual la suprafata solului si numai in mica masura din radacini
Sub padurile de foioase din regiunile de campie si colinare, transformarea resturilor oragnice se produce intr-un ritm din ce in ce mai lent, pe masura cresterii umezelii si a scaderii temperaturii, conditii in care nu se mai dezvoltao microflora bogata si activitatea acesteia este periodic intrerupta.
Sub padurile de munte, formate mai ales din rasinoase, participarea ierburilor la depunerea de resturi organice este aproape nula.
Alaturi de formatiunile vegetale si de microflora lor specifica, fauna din sol are o actiune pedognetica importanta, care determina afanarea si aerisirea solului, amestecarea materialelor din diferiteorizonturi etc.
Relieful variat al Romaniei a intervenit intens si in mod diferit in procesul pedogenetic, determinand die ramanerea pe loc, fie deplasarea laterala a produselor dezagregarii, alterarii si, ulterior, ale solificarii, ceeea ce a dus la formarea unor tipuri diferite de scoarta de alterare si de soluri.
Astfel, in cadrul reliefului muntos predomina tipul de scoarta de alterare autohtona de mica grosime, din cauza faptului ca fragmentarea pronuntata si inclinarea mare a versantilor favorizeaza deplasarea produselor dezagregarii si alterarii.Profilul solurilor are o mica dezvoltare si prezinta caractere pronuntate, deoarece raman pe loc mai ales fragmente grosiere.
In cadrul reliefului de deal si de podis au o frecventa mai mare decat in munti suprafetele cu inclnari mici.Pe acestea s-a format o scoarta de alterare de grosime mai mare si soluri mai bine evoluate.
Relieful de campie a favorizat formarea unei scoarte de laterare de mare grosime si a unor soluri bine dezvoltate, ca urmare a faptului ca produsele dezagragarii si alterarii raman pe locul formarii lor, din cauza inclinarii foarte slabe sau chiar a orizontalitatii terenului.
Apa este luata in considerare ca factor pedogenetic numai in situatiile in care umezeste – permanent sau periodic – profilulo de sol sau o parte a acestuia peste capacitaea de camp pentru apa, determined pracese fizico-chimice si biochimice deosebite de cele caracteristice solurilor normale. Excesul de umezeala se datoreste fie existentei panzei freatice la mica adancime, fie stagnarii apei deasupra unui strat sau orizont al solului greu permeabil.
Timpul este considerat drept factor pedogenetic deoarece de durata fenomenelor care au loc in cadrul acestui process depend in mare masura insusirile solului.
3.Clasificarea solurilor
Prima clasificare a solurilor Romaniei, facuta la inceputul secolului de Gh. Munteanu-Murgoci, era bazata pe principiile clasificarii genetice a scolii de pedologie rusesti, fondata de V. V. Dokuceaev.Solurile erau clasificate dupa caracteristicile profilului lor, considerate in starnsa dependenta cauzata cu factorii pedogenetici si cu procesele pedigenetice specifice.
Sistemul roman de clasificare cuprinde urmatoarele unitati taxonomice dw sol: clasa,tipul si subtipul, precum si varietatea, familia, specia texturala si varianta.
Clasa de sol reprezinta totalitatea solurilor al caror profil morphologic prezinta un anumit orizont pedogenetic essential, considerat diagnostic, pentru clasa respective.
Tipul de sol reprezinta o grupa de soluri, separate in cadrul clasei de sol, caracterizata printr-un anumit mod specific de manifestare a unuia sau mai multora dintre urmatoarele elemente diagnostic.
Subtipul de sol constituie o subdiviziune a tipului de sol, separate in functie de gradul de dezvoltare a profilului.
Varietatea de sol reprezinta o subdiviziune separate in cadrul subtipului de sol tinandu-se seama de unul sau mai multe dintre caracteristice urmatoare: salinizare, alcalizare, gradul de eroziune sau colmatare a solului.
Familia de sol este o subdiviziune, separate in cadrul subtipului si varietatii de sol, in functie de natura materialului parental si de compozitia granulometrica a acestuia.
Specia de sol reprezinta unitatea taxonomica de de detaliu, care precizeaza caracteristicile texturale ale solului, in cazul solurilor minerale, sau gradul de transformare a materiei organice, in cazul solurilo organice si variatia acestuia pe profil.
Varianta de sol reprezinta cea mai de detaliu unitate taxonomica, conceputa pentru a reflecta influenta antropica asupra solului.Ea se separa in functie de urmatoarele criterii: mod de folosinta, modificari survenite in sol prin utilizarea in productie; tipul si gradul de poluare.
4.Caracterizarea principalelor soluri
4.1. Clasa molisoluri
Clasa molisolurilor cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
– sol balan;
– cernoziom;
– cernoziom cambic;
– cernoziom argiloiluvial;
– sol cernozioomoid;
– sol cenusiu;
– rendzina;
– pseudorendzina.
Molisolurile sunt cele mai raspandite soluri din Romania, fiind dominanate in Campia Romana, Campia Banato-Crisana, dobrogea, Campia Moldovei, partea sud-estica a Podisului Moldovei, partea sudica a Campiei Transilvania.Sunt soluri tinere, slab-moderat evaluate, in conditii de drenaj natural moderat pana la bun. Apa freatica este situate la peste 5-10 m adancime.
4.2. Clasa argiluvisolurilor
Clasa argiluvisolurilor include uramtoarele tipuri:
– solul brun-roscat;
– solul brun-argiloiluvial;
– solul brun-roscat luvic ;
– solul brun luvic;
– luvisolul albic;
– planosolul.
Argiluvisolurile domina in invelisul de sol al dealurilor suncarpatice si banato-crisene, in podisurile si piemonturile de la exteriorul Carpatilor, in Podisul Tarnavelor si Podisul Somesan; apar, de asemenea, pe suprafate apreciabile in partea nordica a Campiei Romane, in Campia Somesului, in partea nord-vestica Podisului Barladului, in depresiunile intramontane si submontane ( Oas, Baia Mare, Brasov, Fagaras, Hateg etc.). Sunt soluri relative vechi, dezvoltate in conditii de drenaj natural in general bun sau moderat; apa freatica este situate de regula la peste 5 m adancime, cu exceptia unor areale din campii sau terase.
Argiluvisolurile sunt soluri de culoare deschisa, cu profile net diferentiat, cu acumulare de humus brut nesaturat, cu insusiri fizice, fizico-chimice, chimice si biochimice, si cu potential de fertiliate moderat. Sunt folosite atat in agricultura ca teren arabil, indeosebi pentru culture de cereale si plante tehnice sau furajere, cat si in slvicultura, pomicultura si viticulture, sau pentru pasuni si fanete.
4.3. Clasa cambisoluri
Aceastra clasa cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
– sol brun mezobazic;
– sol rosu (terra rosa);
– sol brun acid.
Cambisolurile, caracteristice reliefului relaiv recent sau intinerit prin denudatie, au o raspandireapreciabila in Carpati si Subcarpati, iar pe suprafete mai reduse se intalnesc si in Podisul Tranavelor, Podisul Somesan, Podisul Getic, Dealurile Banatului si Crisanei.
4.4. Clasa spodosolurilor
Aceasta clasa include doua tipuri de sol:
– solul brun podzolic;
– podzolul.
Aceste soluri sunt dominante in regiunea muntoasa la altitudini de peste 1 500 – 1 600 m ,frecvent associate cu cambisoluri.
4.5. Clasa umbrisolurilor
Clasa umbrisolurilor cuprinde urmatoarele tipuri de sol:
– solul brun acid;
– andosolul;
– solul humico-silicatic.
Umbrisolurile sunt relative putin raspnadite , intalnindu-se pe alocuri in Muntii Carpati, fie la altitudini mijlocii (1 000-1 400m), indeosebi pe roci vulcanice , fie la altitudini mari (peste 1 1200m). Sunt soluri putin differentiate, dezvoltate in conditiile unui relief montan intens fragmentat.
4.6. Clasa solurilor hidromorfe
Solurile din aceasta clasa sunt formate sub influenta predominanata a unui exces de umiditate de lunga durata, avand deci un regim hidric special, care determina in sol anumite procese si proprietati. Tipurile de sol sunt :
– lacoviste;
-sol gleic;
– sol negru clinohidromorf;
– sol pseugleic.
4.7. Clasa solurilo halomorfe
Aceasta clasa cuprinde solurile a caror geneza , evolutie, si proprietati au fost si sunt influentate apreciabil de sarurile usor solubile, si anume, tipurile solonceac si solonet.
Solurile halomorfe aapar, de regula, in areale insulare de dimensiuni mici, disseminate in luncile si campiile joase din zona semiarida si semiumeda. Ele ocupa numai circa 1% din teritoriul Romaniei, fiin deci soluri cu o raspnadire foarte redusa.
4.8. Clasa vertisolurilor
In cadrul acestei clase a fost separate un singur tip de sol: vertisolul. Vertisolul ocupa areale nu prea extinse, indeosebi in partea nordica a Campiei Romane dinte Arges si Olt, in Podisul Getic si in Banat.
4.9. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfunadte
Aceasta clasa include. In primul rand. Solurile neevoluate:
– litosolul;
– regoslul;
– psamosolul;
– protosolulaluvia;
– solul alluvial;
– coluvisolul;
– protosolul antropic.
Tot acestei clase apartin si solurile care au avut profil bine diferentiat, dar care a fost atat de intens trunchiatsau ale caror orizonturi au fost atat de intens amestecate prin actiunea omului inact nu mai prezinta caracteristici diagnostice care sa permita incadrarea lor la unul din tipurile definite anterior. Din acesta categorie fac parte erodisolul si solul desfundat.
Solurile neevoluate apar pe suprafete discontinue, in areale mai mari sau mai mici, fie in regiunile cu relief accidentat, pe versanti sau culmi inguste, fie in regiuni valurie eolian (sudul Olteniei, Baragan, Campia Tecuciului, Campia Carei, Delta Dunarii, si complexul lagunar Razim), fie in luncile raurilor si in campia de divagare actuala.
4.10. Clasa solurilor organice (histosolurilor)
Solurile neminerale din aceasta clasa au la suprafata un orizont turbos bine dezvoltat. Cuprinde un singur tip de sol, solul turbos, caracterizat printr-un orizont turbos de peste 50 cm grosime.
Histosolurile apar pe suprafete foarte reduse, mai ales in depresiunile intracarpatice din Carpatii Orientali, in luncile unor rauri, in Delta Dunarii. Se pot forma, in general, in orice zona climatica, dar cele mai favorabile zone de aparitie si formare sunt situate la peste 900 m altitudine.
Bibliografie:
Cernescu N., Fridland V. M., Florea N. „Raionarea pedrografica a Romaniei,”, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Chirita C. D., Paunescu C., TeaciD., „Solurile Romaniei”, Editura Agrosilvica, Bucuresti.
Florea N., Munteanu I., Rapaport Camelia, Chitu C. „Geografia solurilor Romaniei”, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Badea L., Gastescu P., Velcea Valeria, „Geaografia Romaniei, I, Geografia fizica”, Editura Stiintifica, Bucurest
